A fost o vreme când împărţeam aproape totul: de la credinţe până la şosete. Acum, tot ce mai avem în comun sunt câteva amintiri, aproape uitate şi ele, cel mai des fugărite din câmpul conştiinţei voluntare.
Ciudat e acum că retrăiesc anumite stări din ultimele clipe din cauza despărţirii unor prieteni, copie fidelă a noastră. Revăd greşeli, resimt regrete, reaud minciuni copilăreşti. Nici măcar ei nu mai au vreo şansă.
Nu exista nici doua persoane la fel, nici doua cupluri asemanatoare. Poate la suprafata pare, insa in profunzime nu are cum sa fie la fel. E imposibil ca o persoana sa retraiasca evenimentele altei persoane, asta atata timp cat nu mergem pe mana reincarnarii. Ei nu mai au vreo sansa doar in tiparul tau, e ca si cum i-ai condamna la propriile tale convingeri. Fi mai optimista! Nu se stie niciodata...:)
RăspundeţiŞtergere