Despre îngeri

„Doamna, te iubesc!”

Azi cred că a fost o zi a îngerilor. Scriind această propoziţie mă gândesc că, de fapt, fiecare zi are îngerii ei. Uneori nu-i vedem, nu-i auzim, nu-i luăm în seamă. Aproape niciodată nu-i căutăm pentru că nu credem că ei există. Însă azi a fost o zi în care mi-au ieşit în cale, unul câte unul, şi mi-au dăruit putere şi încredere, afecţiune şi dorinţa de a continua.

Mai întâi, am nimerit într-o armată de îngeraşi care m-au speriat puţin prin bătăile agitate din aripi. Erau atât de diferiţi, şi totuşi, la un loc, formau un „tot” care n-ar fi putut exista, n-ar fi avut farmec dacă vreo unul ar fi lipsit. Zâmbete peste zâmbete. Bucuria venită din sufletele absolut inocente ale îngerașilor m-a molipsit pe loc. Mă simţeam între ei la fel de pura, deşi Dumnezeu ştie câte patimi mă apasă… Erau cu toţii însetaţi de atingerea umana şi nu scăpau nici un moment pentru a se apropia de tine, pentru a-ţi atinge degetele sau părul.

„Doamna, ce frumoasă sunteţi!” Frumuseţea nu e nicicând mai impresionantă ca în copilărie. Însă îngeraşii aveau chiar mai mult decât atât. O sclipire în privirea curioasă şi atât de dornică de mai mult… O sinceritate atât de rară la noi, cei mari, ce se manifestă prin zâmbete şi cuvinte. O iubire mare cât o grădină înflorită primăvara, din care dăruiesc fără limite tuturor celor care o doresc.

Deşi par să aibă nevoie să primească, ei dăruiesc cel mai mult. Un înger e modelul perfect al empatiei şi al compasiunii de care noi uităm si uităm într-una. Atenţia ta e cel mai mare dar pe care îl poţi oferi unui îngeraş, iar în schimb primeşti tot ceea ce are el mai bun. Mai mult, un înger nu va aştepta niciodată nimic de la tine, pentru că, spre deosebire de mine şi de tine, nu a avut niciodată nimic şi asta chiar de la început. Iată de ce îngerii ştiu să se bucure şi apreciază totul la valoarea maximă. Un gest cât de mic, o încurajare, o privire chiar, o mângâiere şi o mână fragilă de ajutor fac parte din dorinţele lor zilnice. Atât de ieftine pentru noi, atât de preţioase totuşi. Îngerii nu vor fi dezamăgiți mai niciodată tocmai pentru că se mulţumesc cu ceea ce au şi, Dumnezeule, au atât de puţin!

Mai spre seară, un alt înger m-a învăţat că fiecare „clipă se scurge în infinit” şi că bucuriile cele mai mari sunt cele pe care ştim să le apreciem aşa cum se cuvine. Caci viața e atât de scurtă încât până să apuci să înţelegi care-i este rostul, s-a şi sfârşit.

Noroc de îngerii ce-ți mai arată câte o cale bună de urmat, dându-se pe ei înşişi drept exemple.

Și eu vă iubesc!