Cum învăţăm noi „natural”

Ieri după-amiază am hotărât să ne încercam norocul şi să ieşim [Ioana şi cu mine] pe minunatul nostru mal [al Bahluiului, se subînţelege] ca să învăţăm, pentru că în casă deja temperatura depăşea nivelul suportabil. Astfel că pe la ora 6, înarmate cu apa plată, seminţe, perniţe Viva, gogoşi cu brânză şi…cursurile noastre cele de toate zilele am fugit la umbra podului nostru, de asemenea minunat.
La 3 metri de noi, pe bara pe care mă trăgeam în copilărie (în loc de tobogan) , stăteau nişte tineri (minunaţi), eşantion reprezentativ pentru cei care vor duce (re)numele ţării noastre minunate în Italia. Am aflat cu ocazia asta ultimele înjurături de pe după blocuri, noua vârstă medie a începerii relaţiilor sexuale (puştii aveau vreo 12-13 ani şi aveau mai multă experienţă ca…mulţi de vârsta mea, să zicem:D), cele mai originale tehnici de vrăjit gagici, cum sexul pe malul Bahluiului este atât de tare şi e de preferat (din cauza părinţilor care nu pot înţelege nevoile fiziologice ale pruncilor lor şi nu-i lasă să şi-o tragă acasă), cum „se îmbracă curvele” azi, cu exemplificări live (expresia le aparţine fetelor, nu-mi asum răspunderea pentru eventualele jigniri ce se pot subînţelege). În plus, am fost uimită când mi-am dat seama câte schimbări ne despart de noua generaţie. În clasa a V-a ne întrebam între noi: „Ce premiu iei anu’ ăsta?”. Acum se întreabă: „Auzi c****, da’ anu’ ăsta îl treci?”. Na, ce să zic, o adevărată lecţie de cultură urbană modernă aici, pe malul Bahluiului.
Evident, nervii noştri produşi de dorinţa maximă de a învăţa n-au mai rezistat astfel încât, imediat ce soarele a mai obosit puţin, ne-am mutat pătura în altă parte, fără riscul de a ne prăji. Nici aici n-am avut prea mult noroc pentru că s-au adunat pe lângă noi unul, doi, trei…cinci (!) căţei care aveau chef de joacă (probabil Ioana îi inspiră). Dar pentru că joaca lor e puţin mai violentă şi pentru că au început să mârâie şi să latre la o distanţă atât de mică de noi, ne-am cam speriat. Ioana a luat atitudine, s-a ridicat în picioare furioasă, şi-a scos cercul :)) şi a „ţipat” la ei: „Haaai va rog eu, lăsaţi-mă să învăţ că sâmbătă am examen. Hai jucaţi-vă mai încolo. Da va rog frumos plecaţi odată…”. Rugămintea ei a fost atât de dulce şi suavă încât dragii de ei nu numai că n-au plecat, ba chiar au rămas şi chiar au început să-şi permită mai multe. Astfel că, la un moment dat, unul din ei s-a apropiat de pătură şi, într-o fracţiune de secundă, mi-a înfăşcat un papuc şi a fugit cu el. Dă-i cu ţipete (adevărate de data asta) după el. Câinele n-avea nicio treabă. S-a aşezat frumos jos şi a început să roadă papucul meu cu poftă. Botul era intrat cu totul în adidas şi coada îi tremura de fericire. Lumea dimprejur era vizibil amuzată de întâmplare. Ioana a fost cea care s-a dus si l-a fugărit de lângă noua „jucărie” care era de acum plină de bale şi de sentimentele bune ale cuţului prietenos. Buuun, a fost suficient încât să ne decidem să ne mutăm iar.
Între timp, m-a sunat Alexandra şi a zis ca vrea să vină şi ea să înveţe cu noi. Am rugat-o frumos ;;) să ne aducă ceva de îmbrăcat pentru că, deşi afară era încă foarte cald, pământul era rece şi ţinea răcoare (spre frig). Ne-am luat „cortul” şi am plecat iar, însă nu singure, pentru că unul din căţei a decis că îi place atât de mult de noi încât trebuie musai să ne urmeze oriunde ne-am duce (seara m-a condus chiar până în faţa blocului). Alexandra scoate laptopul. „Nu-mi spune că ai şi stick.” „Ba cum să nu”. Ha! Ocazia vieţii mele: să intru pe mess de pe malul Bahluiului. Nu aveam cum să nu profit şi m-am bucurat de interfaţa Windows-ului 7 şi a messenger-ului în contextul verde natural :)).
La un moment dat, alţi musafiri nepoftiţi au încercat să ne perturbe procesul intens de învăţare: cărăbuşii. Salvarea a venit de la căţelul care, întins lângă pătură, făcea pe-a paznicul şi o observat indignarea noastră produsă de bâzâitori. S-a ridicat şi a început să-i fugărească, iar când îi prindea, după ce se obişnuia cu gâdilitul din cerul gurii, îi mânca :)).
Între timp s-a întunecat astfel că am fost nevoite să ne strângem iar (dar pentru ultima oară în zi) pătura şi să plecăm acasă. Pentru mine a fost o zi mi-nu-na-t-ă oricum. Cât de mult am învăţat o să-mi dau seama azi de la 10 jumătate când o să primesc subiectele de examen :D Wish me luck!